Programele de kinetoterapie
Programele de kinetoterapie sunt realizate în conformitate cu vârsta,
constituția și afecțiunile pacientului, alături și de gradul său de
sedentarism, activitățile desfășurate în mod normal, stadiul bolii sau
existența altor afecțiuni. Aceste programe au la bază mișcarea efectuată prin
planuri de recuperare medicală atent structurate, al căror scop este refacerea
funcțiilor alterate sau diminuate ale corpului.
De asemenea, pacientului îi este desemnat propriul specialist în
kinetoterapie, căruia îi revine rolul de a supraveghea activitatea pacientului
în timpul sesiunilor, și de a oferi consiliere pe durata întregului program de
recuperare. Totodată, exercițiile fizice din cadrul programelor de
kinetoterapie pot fi însoțite de anumite accesorii, precum elasticul, mingea
medicinală, mingea de yoga, semisfera Bosu et.
Kinetoterapia de recuperare și
profilactică
Kinetoterapia de recuperare este axată pe refacerea funcțiilor diminuate
ale organismului, cu ajutorul unui set de exerciții specifice - gimnastică de
recuperare. Kinetoterapia profilactică, în schimb, urmărește fie menținerea
condiției de sănătate a pacientului, fie oprirea cronicizării unei anumite
afecțiuni severe, și se folosește atât de exerciții fizice, cât și de masaj
medical sau de tehnici de relaxare.
Adesea, cele două forme se întrepătrund, rezultând un al treilea tip de
kinetoterapie, numit kinetoterapie curativă, unde se lucrează atât pe refacerea
funcțiilor, cât și pe menținerea stării de sănătate a pacientului sau stoparea
cronicizării unei anumite boli.
Dacă este necesară, kinetoterapia poate fi o soluție atât pentru copii, cât
și bebeluși (numită și kinetoterapie pediatrică), atât timp cât recomandarea
este emisă de către un medic specialist pediatru, neurolog sau ortoped. Așadar,
un program kinetoterapeutic pediatric se poate dovedi util pentru copiii cu
afecțiuni ortopedice, afecțiuni ale coloanei (cifoze, lordoze, scolioze sau
cifoscolioze) sau, chiar, boli neurologice (paralizii cerebrale, întârzieri în
dezvoltarea neuro-motorie sau accidente vasculare cerebrale).
Beneficii ale kinetoterapiei
Beneficiile kinetoterapiei sunt nenumărate, atât în caz de boală, cât și
pentru menținerea unei condiții fizice și psihice optime. Prin urmare,
kinetoterapia te poate ajuta să ajungi la o stare de relaxare deplină (golirea
minții), dar și să îți mbunătățești condiția fizică, prin masaj și exercițiu
fizic. De asemenea, având în vedere că majoritatea adolescenților și adulților
suferă de cel puțin o deviație de coloană, kinetoterapia poate fi o metodă
accesibilă și ușoară de corectare a posturii și a
aliniamentului corporal, înlăturând, astfel, durerile de spate.
Prin exercițiu fizic regulat scapi de durere și câștigi, în schimb,
mobilitate articulară, forță și rezistență musculară crescută. În plus, ți se
poate îmbunătăți simțul de coordonare, de echilibru, precum și controlul
neuro-muscular al mișcării. Mai mult, tehnologia actuală permite o măsurare
neuro-musculo-articulară deosebit de precisă, ceea ce asigură o evaluare
obiectivă a condiției tale de sănătate și facilitează conceperea unui program
personalizat, care să reflecte cerințele reale ale organismului.
Acestea fiind spuse, printre cele mai importante beneficii, general
valabile, ale kinetoterapiei se numără:
·
Menținerea condiției de sănătate la
niveluri optime și a unei stări generale de bine;
·
Îmbunătățirea mobilității și a
amplitudinii articulare;
·
Scăderea riscului de accidentare,
datorită unei mobilități și flexibilități ameliorate;
·
Permiterea recuperării rapide în urma
posibilelor accidente sau evenimente traumatice;
·
Creșterea randamentului în raport cu
efortul fizic și îmbunătățirea tonusului muscular;
·
Creșterea forței musculare;
·
Corectarea deviațiilor aparatului
locomotor;
·
Ameliorarea sau tratarea tulburărilor de
echilibru și/sau coordonare;
·
Redobândirea, totală sau parțială, a
dexterității și a funcționalității musculare, osoase și articulare;
·
Recuperarea funcțiilor esențiale,
deteriorate în urma unui accident vascular cerebral;
·
Recuperarea reumatică în caz de
osteoporoză sau artrită, precum și menținerea unei condiții de sănătate optime.
Când este necesară kinetoterapia?
Este posibil ca nevoia de kinetoterapie să existe fără ca acest lucru să se
știe. Așadar, ca părinte, când vine vorba de copilul tău, este important să fii
atent la postura sa, mai ales în perioada de creștere și dezvoltare. Atunci
când se remarcă o alterare a posturii, mai ales a spatelui (statul încovoiat,
cel mai adesea), este important să ceri sfatul unui medic de specialitate care
îți poate recomanda un program de kinetoterapie, în așa fel încât să acționezi
în faza precoce a deviației.
De asemenea, kinetoterapia s-a dovedit extrem de utilă în cazurile
posttraumatice sau postoperatorii, unde anumite funcții sunt sever afectate,
iar această formă de terapie este esențială pentru procesul de recuperare
medicală. În plus, programele de kinetoterapie sunt, din ce în ce mai des,
folosite pentru îmbunătățirea mobilității în diverse afecțiuni neurologice
(boala Parkinson, scleroza în plăci), dar și pentru ameliorarea deficitului
funcțional, în cazul anumitor boli cronice.
Probabil una dintre cele mai cunoscute utilizări ale kinetoterapiei, recuperarea sportivă, este, în continuare,
deosebit de benefică. Kinetoterapia ajută atât la însănătoșirea mai rapidă după
un accident sportiv, cât și în prevenirea accidentelor viitoare, ceea este
vital mai ales pentru copii și adolescenți.
Kinetoterapia se bucură de un real succes și în reducerea durerilor
asociate cu anumite afecțiuni reumatologice, printre care se numără poliartrita
reumatoidă, gonartroza, osteoporoza, coxartroza, precum și în recuperarea
funcțiilor afectate după anumite traumatisme, accidente sau intervenții
chirurgicale.
Un aspect mai puțin cunoscut este kinetoterapia utilizată ca practică de
pregătire a corpului pentru sarcină. Astfel, prin kinetoterapie se poate obține
un tonus general optim pentru sarcină, ajutând atât funcțiile fizice, cât și
cele psihice, să fie într-o armonie deplină. Mai mult, kinetoterapia poate fi
practicată și pe timpul sarcinii, și ajută la facilitarea nașterii și la o
recuperare cât mai rapidă după aceasta.
Procesul de kinetoterapie
Recomandarea pentru kinetoterapie se poate obține de la medicul curant, de
regulă reumatolog sau ortoped, sau de la medicul de familie. O evaluare
medicală pentru kinetoterapie se efectuează în prezența specialistului
kinetoterapeut și a unui medic de recuperare, și cuprinde următorii pași:
·
Evaluarea inițială, care presupune
procesul de anamneză și cuprinde o serie de întrebări despre starea de sănătate
generală a pacientului, istoricul de boli, alergii, fondul genetic
(boli/alergii în familie), și alte aspecte relevante pentru conturarea
tabloului clinic.
·
Pe baza evaluării se va elabora,
împreună cu pacientul, un program de recuperare, respectiv profilaxie, în
conformitate cu necesitățile medicale ale pacientului.
·
Urmează, apoi, începerea sesiunilor de
kinetoterapie, sub atenta supraveghere a specialistului. Evoluția stării de
sănătate a pacientului trebuie atent monitorizată și consemnată de
kinetoterapeutul desemnat. În multe cazuri, pacientul trebuie să efectueze
anumite activități și acasă, sub îndrumarea specialistului. De asemenea, se
impune reevaluarea periodică, pentru a putea analiza rata de progres a
condiției pacientului, precum și pentru a optimiza, în mod constant, programele
de recuperare utilizate.
Diferența dintre kinetoterapie și
fizioterapie
Kinetoterapia și fizioterapia au misiuni asemănătoare, motiv pentru care
sunt, adesea confundate. De reținut este faptul că cele două mijloace
terapeutice sunt complementare, și ambele se dovedesc deosebit de eficiente,
atât timp cât programele sunt atent respectate și urmate de pacient. Așadar,
adesea cele două sunt folosite în tandem, pentru a spori șansele de recuperare
ale pacientului, atât timp cât starea de sănătate și tabloul clinic ale
pacientului permit această îmbinare de discipline.
Diferența constă, în principal, în faptul că fizioterapia se bazează, în
principal, pe folosirea anumitor agenți fizici în procesul de tratament, în
timp ce kinetoterapia îmbină exercițiile fizice cu masajul terapeutic.
Programul de recuperare medicală care combină kinetoterapia cu fizioterapia
trebuie stabilit împreună cu medicul de recuperare și specialistul/specialiștii
în kinetoterapie și fizioterapie.
Fizioterapia – caracteristici
Fizioterapia reprezintă o metodă de tratament care implică folosirea
agenților fizici, și anume căldură, lumină, curent electric, unde magnetice și
unde mecanice, pentru îmbunătățirea condiției de sănătate a pacientului,
ameliorarea durerilor cauzate de afecțiuni reumatologice, ortopedice,
respiratorii, etc., precum și prevenirea apariției anumitor boli.
Proceduri fizioterapeutice
Printre cele mai cunoscute proceduri fizioterapeutice se numără
radiofrecvența, cu ajutorul căreia se pot ameliora problemele musculare,
anumite traumatisme, precum și anumite dureri articulare, și electrostimularea,
care contribuie la îmbunătățirea tonusului muscular, aspectul pielii și ajută la
eliminarea fluidelor în exces din organism.
În spectrul procedurilor fizioterapeutice se numără și drenajul limfatic,
care ajută la stimularea circulației limfei, ajutând, astfel, la eliminarea
toxinelor acumulate în organism. Drenajul limfatic are un rol foarte important
și în remedierea proceselor inflamatorii din țesuturi și în prevenția împotriva
bolilor musculare.
Nu în ultimul rând, masajul oscilatoriu profund este o procedură
fizioterapeutică foarte căutată, deoarece este un masaj în profunzime, care
acționează asupra mai multor tipuri de țesut, și anume: cutanat, conjunctiv,
adipos, subcutanat și muscular. Principalul beneficiu al masajului oscilatoriu
profund îl reprezintă recuperarea flexibilității și a mobilității țesuturilor,
mai ales dacă acestea au fost afectate în urma unui eveniment traumatic sau a
unui accident.
Beneficiile fizioterapiei
Principalele beneficii ale fizioterapiei sunt:
·
Îmbunătățirea sau redobândirea
mobilității, respectiv a flexibilității musculare și articulare;
·
Tratarea sau prevenirea proceselor
inflamatorii, în special musculare, cauzate de traumatisme sau accidente;
·
Stimularea circulației sangvine și
accelerarea/stimularea drenajului limfatic;
·
Ameliorarea durerilor și a contracțiilor
musculare;
·
Reducerea deficiențelor funcționale
·
Tonifierea mușchilor, țesuturilor și ale
straturilor cutanate;
·
Promovarea stării de relaxare și de
odihnă.